Gânduri

Zâmbetul hain de pe faţa ştearsă,

M-a făcut să-i mai dau o şansă.

Dar nu ştiam că prin acea înfăţişare,

Diavolul mi-a apărut în cale.

Uitată vreau să fie,

Fără să stau pe gânduri,

Acea înfăţişare.

Neiertarea

Rătăcesc pe drumul vieţii

Spre o lume mai curată,

Ce văd eu în chipul lor

E doar negură şi ceaţă.

Cântecul meu preferat

Mă face să nu ascult

Zgomotul şi oamenii răi

Pe care i-aş da pe mute toată viaţa.

Nimeni nu aude, nu spune

Ce se întâmplă în mintea lor,

Dar eu sunt sigur că vei rămâne

În amintirea lor.

Şi dacă nimeni nu va fi să te ajute

Atunci strigă-mă pe mine,

Voi veni, dar poate prea târziu

Ca să îţi demonstrez cine eşti de fapt.

Un suflet, o oglindă a oazei

Ce răsare în fiecare după amiază

Care mereu îţi aminteşte că nu eşti singură

Ci că te ai pe tine.

Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiţi. Se otrăvesc cu propria lor răutate.

Reverso (Jocurile cuvintelor)

Sufletul arde,

Inima îmi bate.

Uităm visele devenite realitate.

Le transformăm într-un infern,

Apoi ne întrebăm oare

Cu ce am greşit?

Oglinda uitată

Lângă biroul cel prăfuit.

Ne întoarcem oricum acasă

Când ne amintim de unde am pornit.

Geamurile închise,

Niciun sunet străvechi.

Am uitat apusul, iar răsăritul nu mai e.

Gânduri la miez de noapte

Înşirate pe foi argintii şi firave.

Nimeni nu e cu noi, ci ne dorim,

Doar o mângâiere fină a mamei

Pe care atunci nu o simţeam deloc.

Nu-mi doresc să mă fi uitat,

Printre uşile pe care le-ai închis.

Doar tu îmi încâtai sufletul,

Căci tu ai fost şi eşti a mea,

Nu uita.

Recunoaştere

Urăsc oglinzile, urăsc să mă simt slabă, fără puteri. Nu sunt eu în oglindă. Este ea. Este versiunea mea din trecut, versiunea mea care voia să spună ”stop”. Versiunea mea care era rece, şi într-adevăr, al dracului de rea. Nu conta cu cine vorbeam. Versiunea mea care s-a privit în oglindă şi a plâns ore în şir, în care s-a prăbuşit la pământ când aripile îi erau tăiate. Versiune care, se încăpăţâna să spună ceva. Versiunea care îşi făcea rău prin gânduri şi prin vorbe. Versiunea care, din neglijenţă, nu s-a stăpânit când trebuia. De ce acum când mă privesc în oglindă starea de răutate revine? De ce, fără să vreau îmi doresc să fiu versiunea din trecut pe care mi-am dorit să o scot din minte acum câţiva ani?

Mintea mea? Oh, mă şantajează în cel mai oribil mod. Ceva s-a aprins în mine, un dor nebun, un dor care mă caută de atâta timp, dar eu l-am respins. Dar astăzi, sunt pregătită să redevin versiunea rea. Versiunea care îi ard ochii, şi inima…Versiunea care îngroapă tot ce are acum. Pe mine.

Bun venit, mă bucur să te revăd, draga mea!

Incipit

Bună, dragii mei!

Mereu mi-am dorit să creez conţinut de calitate, să mă mulţumesc pe mine şi, mai ales, să ştiu că sunt urmărită şi apreciată de o comunitate. Mi-aş dori să cresc extrem de mult fără să bag bani în această aplicaţie sau măcar să-mi cunoască cineva blogurile. Mă inspir foarte mult din întâmplările reale ce mi s-au întâmplat în trecut..De aceea, motivul meu pentru care sunt aici este să vă ajut să treceţi peste depresii/anxietate/griji/supărări….în concluzie să aveţi o viaţă fericită. A fost greu să-mi înving teama pentru momentele când mă simţeam singură şi nimeni nu era să mă ajute. Ştiu că nu toată lumea poate să treacă peste, dar eu sunt aici şi am încredere în tine! Doar tu te poţi schimba.

Fiecare zi a fost un chin, mă gândeam dacă o să scap vreodată. Orice mă făcea să mă simt de parcă nu mai eram eu, parcă toată fericirea mi se evaporase, şi aşa a fost. Eu, am trecut doar cu mine prin toate şi am realizat într-un final ce înseamnă VIAŢA. Vreau să fiu schimbarea ta! Ajută-mă să te ajut!

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: