Friends?

It is wrong to think that someone is really your friend. Everyone at some point takes it on separate paths, and you, you have to suffer for years and maybe you will never recover. You don’t need friends when you have yourself. Focus more on your career, on yourself than on someone who doesn’t even care about you and wouldn’t take the moon to the sun for you.

Now close your eyes, and please understand that you are still young, and the Universe is endless, and somehow, everything will be okay. @whoreofsoul

Adio într-un glas tăcut

Să nu ma fi despărțit de el nicio secunda.. Pentru ca el de asta ma cauta în fiecare zi… Voia sa ii fiu alături în fiecare moment și fiecare secunda pana Dumnezeu îl lua. Știa și el ca nimic și nimeni nu îl mai putea repara.. Dar aveam acea tărie de caracter sa trec peste moment, dar simțeam ca nu voi mai avea o perioada lunga de timp pe nimeni. Și nici nu îmi doream. Îl voiam pe el, sănătos, fericit și iubitor. Îl voiam lângă mine mereu. Îl iubesc.
S-a ridicat dezbrăcat, s-a uitat pe geam la lumini.. Ii vedeam spatele plin de răni și durerea prin spatele lui. Simțeam ca trebuie sa fac ceva.. M-am ridicat din pat, tot goala și m-am rezemat de el.. Era o liniște totala, ne uitam la lumini și nu spunea nimeni nimic. Asa a ținut 10 minute. După acele 10 minute mi-a șoptit la ureche „Mă vei iubi indiferent de cum voi arăta?” I-am șoptit la rândul meu cu lacrimi în ochi, ii simțeam suferința, îl simțeam ca nu voia sa ma piardă. „NU gândi asa, te iubesc, orice ar fi, dar nu trebuie sa te gândești la ce e mai rău.” S-a pus la marginea patului, iar eu m-am pus în genunchi în fața lui și am început sa urlu, sa strig ca este imposibil asa ceva, i-am luat mâna, mi-am pus-o pe față. Nu voiam sa se termine asa, nu am încheiat-o aici.

Și a mai durat încă 2 luni, dar nu l-a mai putut ține nimeni.
A fost un înger căzut pe pământ, doar să-mi facă bine. Zâmbetul lui mi-l amintesc.. Ziua creștea și noaptea inflorea.
Ma voi uita de jos și ma voi gândi la tine, de sus.
Înainte de a ma culca, ma voi uita la luna și ma voi ruga
Ca poate Dumnezeu nu a vrut așa.
A vrut sa ne fie bine, dar nu s-a putut.
Regret doar ca nu te-am avut mai mult timp lângă mine
Și ca as fi putut sa fie mai bine.
Alba mi-e pielea de supărare căci n-a mai ramas nimic din tine.
Mi-e dor, sunt sfâșiată, trista, răvășita.
Și cred ca voi fi asa cam toată viața.
17 martie.

Gânduri

Zâmbetul hain de pe faţa ştearsă,

M-a făcut să-i mai dau o şansă.

Dar nu ştiam că prin acea înfăţişare,

Diavolul mi-a apărut în cale.

Uitată vreau să fie,

Fără să stau pe gânduri,

Acea înfăţişare.

Neiertarea

Rătăcesc pe drumul vieţii

Spre o lume mai curată,

Ce văd eu în chipul lor

E doar negură şi ceaţă.

Cântecul meu preferat

Mă face să nu ascult

Zgomotul şi oamenii răi

Pe care i-aş da pe mute toată viaţa.

Nimeni nu aude, nu spune

Ce se întâmplă în mintea lor,

Dar eu sunt sigur că vei rămâne

În amintirea lor.

Şi dacă nimeni nu va fi să te ajute

Atunci strigă-mă pe mine,

Voi veni, dar poate prea târziu

Ca să îţi demonstrez cine eşti de fapt.

Un suflet, o oglindă a oazei

Ce răsare în fiecare după amiază

Care mereu îţi aminteşte că nu eşti singură

Ci că te ai pe tine.

Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiţi. Se otrăvesc cu propria lor răutate.

Reverso (Jocurile cuvintelor)

Sufletul arde,

Inima îmi bate.

Uităm visele devenite realitate.

Le transformăm într-un infern,

Apoi ne întrebăm oare

Cu ce am greşit?

Oglinda uitată

Lângă biroul cel prăfuit.

Ne întoarcem oricum acasă

Când ne amintim de unde am pornit.

Geamurile închise,

Niciun sunet străvechi.

Am uitat apusul, iar răsăritul nu mai e.

Gânduri la miez de noapte

Înşirate pe foi argintii şi firave.

Nimeni nu e cu noi, ci ne dorim,

Doar o mângâiere fină a mamei

Pe care atunci nu o simţeam deloc.

Nu-mi doresc să mă fi uitat,

Printre uşile pe care le-ai închis.

Doar tu îmi încâtai sufletul,

Căci tu ai fost şi eşti a mea,

Nu uita.

Recunoaştere

Urăsc oglinzile, urăsc să mă simt slabă, fără puteri. Nu sunt eu în oglindă. Este ea. Este versiunea mea din trecut, versiunea mea care voia să spună ”stop”. Versiunea mea care era rece, şi într-adevăr, al dracului de rea. Nu conta cu cine vorbeam. Versiunea mea care s-a privit în oglindă şi a plâns ore în şir, în care s-a prăbuşit la pământ când aripile îi erau tăiate. Versiune care, se încăpăţâna să spună ceva. Versiunea care îşi făcea rău prin gânduri şi prin vorbe. Versiunea care, din neglijenţă, nu s-a stăpânit când trebuia. De ce acum când mă privesc în oglindă starea de răutate revine? De ce, fără să vreau îmi doresc să fiu versiunea din trecut pe care mi-am dorit să o scot din minte acum câţiva ani?

Mintea mea? Oh, mă şantajează în cel mai oribil mod. Ceva s-a aprins în mine, un dor nebun, un dor care mă caută de atâta timp, dar eu l-am respins. Dar astăzi, sunt pregătită să redevin versiunea rea. Versiunea care îi ard ochii, şi inima…Versiunea care îngroapă tot ce are acum. Pe mine.

Bun venit, mă bucur să te revăd, draga mea!

Incipit

Bună, dragii mei!

Mereu mi-am dorit să creez conţinut de calitate, să mă mulţumesc pe mine şi, mai ales, să ştiu că sunt urmărită şi apreciată de o comunitate. Mi-aş dori să cresc extrem de mult fără să bag bani în această aplicaţie sau măcar să-mi cunoască cineva blogurile. Mă inspir foarte mult din întâmplările reale ce mi s-au întâmplat în trecut..De aceea, motivul meu pentru care sunt aici este să vă ajut să treceţi peste depresii/anxietate/griji/supărări….în concluzie să aveţi o viaţă fericită. A fost greu să-mi înving teama pentru momentele când mă simţeam singură şi nimeni nu era să mă ajute. Ştiu că nu toată lumea poate să treacă peste, dar eu sunt aici şi am încredere în tine! Doar tu te poţi schimba.

Fiecare zi a fost un chin, mă gândeam dacă o să scap vreodată. Orice mă făcea să mă simt de parcă nu mai eram eu, parcă toată fericirea mi se evaporase, şi aşa a fost. Eu, am trecut doar cu mine prin toate şi am realizat într-un final ce înseamnă VIAŢA. Vreau să fiu schimbarea ta! Ajută-mă să te ajut!

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: